CBT tratează tulburarea obsesiv compulsivă (TOC), prin înțelegerea cercului vicios dintre gânduri intruzive (care apar spontan, fără a fi invocate de voința persoanei) și comportamente compulsive (de exemplu, ritualuri precum număratul de la 1 la 10). Compulsiile ne liniștesc pe moment, însă pe termen lung nu oferă o disputare gândurilor intruzive și anxietății asociate cu acestea.
Expunerea la situații care declanșează gânduri intruzive, concomitent cu abținerea de la a face un comportament compulsiv sau diminuarea treptată a acestora, ne arată în timp faptul că nu avem nevoie de compulsii pentru a ne proteja de diferite situații. Este important și modul în care ne raportăm la TOC, întrucât odată ce corpul nostru se obișnuiește prin expunerea la anumite situații, pot apărea gânduri intruzive declanșate de altele, iar reacția corpului nostru poate fi din nou una de percepție a unui pericol și de refugiu în compulsii. Astfel, nu trebuie doar să ne bazăm pe reglarea corpului nostru, ci să și arătăm autostăpânire și control al gândurilor intruzive: le înțelegem, ascultăm, dar nu ne comportăm doar în funcție de ceea ce spun ele și de reacția corpului nostru.
În România, credința este văzută ca fiind foarte importantă. Persoanele religioase cu OCD pot avea gânduri intruzive blasfemice, legate de păcate etc. Simptomele TOC religioase sau spirituale pot fi mai dificile decât cele obișnuite, fiind simțită o rușine puternică sau o frică de a fi pedepsit de divinitate. CBT nu dorește să înlocuiască religia, ci să lucreze alături de aceasta, ca persoanele afectate de tulburarea obsesiv compulsivă să își poată practica religia într-un mod benefic pentru ele și să nu se învinuiască excesiv, conștientizând ce trebuie să facă pentru a nu ajunge la comportamente compulsive excesive, din cauza gândurilor intruzive. Nu suntem gândurile noastre, acestea vin și pleacă, iar noi le alegem pe cele care ne reprezintă și ne comportăm ca atare!