Psihologia Imaginată
Colaborări grafice cu Chitulescu Carmen-Gabriela. O explorare vizuală a conceptelor psihologice.
Vezi portofoliul →
Psihoterapeut cognitiv comportamental sub supervizare
Psiholog clinician sub supervizare
Aici vei găsi: intervenții pe baza științifică, respect și înțelegere indiferent de experiențele sau părerile personale, ajutor consistent și seriozitate, profesionalism și discreție.
Intervenții validate științific și adaptate nevoilor tale.
Un spațiu sigur, indiferent de experiențele sau opiniile tale.
Discreție, seriozitate și ajutor consistent.
Cum te pot ajuta
Individuală și de grup.
150 Lei
Evaluare psihologică completă și suport în momente dificile.
150 Lei
Sprijin pentru gestionarea dificultăților relaționale și reconectare.
200 Lei
Asociația de Terapie Cognitiv Comportamentală și Psihoterapie.
Universitatea București, Facultatea de Psihologie
Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Încă din perioada liceului am început să fiu preocupat de modul în care gândesc oamenii și sutele de miliarde de experiențe unice pe care acestea le pot avea, dar și ce leagă aceste experiențe cu un fir comun. Acest lucru m-a făcut să ascult cu atenție ceea ce spuneau ceilalți, să îi înțeleg chiar dacă nu eram de acord și să vreau să îi ajut atunci când aveau nevoie.
Blândețea, perspicacitatea, inteligența, creativitatea.
Muzica rock: concertele sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri.
Parfumurile: notele mele preferate sunt vetiver, cacao, pielea.
FC Liverpool: You'll never walk alone.
Recunoștință: Întotdeauna voi fi recunoscător pentru familia mea, din care a făcut parte și surioara mea, Cookie. Iubesc animăluțele și îmi place să aflu mai multe despre ele.
Locul preferat: Sighișoara.
Înlocuirea creativității umane de AI, exploatare, discriminare, bullying, șarlatanie.
Colaborări grafice cu Chitulescu Carmen-Gabriela. O explorare vizuală a conceptelor psihologice.
Vezi portofoliul →Viata imitata prin randuri
Ca să fure meserie
Ceea ce am observat legat de apariția furiei, in domeniul profesional dar și din experiența personala cu diferite persoane, adesea este vorba de fapt despre un blocaj emoțional: persoana nu își mai exprima corespunzător sentimentele, așa ca ele pot ieși prin aceasta forma, a izbucnirilor, a crizelor de furie.
Este important sa găsim diferite metode prin care sa dezghețăm corpul, sa ne ridicam barierele de protecție și să îl lăsăm să fie confortabil cu vulnerabilitatea. Una dintre metodele eficiente prin care putem sa accesam o stare de bine, care sa ne facă și să uităm de mecanismele noastre rigide de protecție, poate fi umorul.
Unul dintre Hobby-urile mele sunt parfumurile. Îmi place să le miros, să înțeleg arta din spatele lor, poveștile pe care unele dintre ele le spun. Ele m-au ajutat să mă conectez cu alte persoane, m-au motivat sa ies din casa atunci când poate nu aveam chef și m-au ajutat să găsesc tot felul de locuri interesante.
Totuși, este un downside mare la acest Hobby: este foarte ușor să cazi in plasa consumerismului, mai ales când vezi zilnic creatori de conținut cu colecții de sute de parfumuri, pe care ei le-au strâns în ani și cu ajutorul brandurilor. Dar mintea noastră nu tine cont uneori de aceste lucruri când ne compara cu altii și poate normaliza niste obiceiuri de consum nesănătoase.
O casa de parfumerie numita perfume sucks, se lupta chiar cu acest consumerism excesiv. Cu ei, what you see is what you get. Totuși, paradoxul este că până și lucrurile care critica sistemul, ajung sa funcționeze prin aceleași mecanisme. Așadar chiar și acest design minimalist și misiune declarată pot fi considerate scheme de marketing.
De aceea e important sa fiți sceptici atunci când vedeți că este promovat un produs, și să îl alegeți pe cel mai potrivit pentru voi, nu doar cel mai hyped sau cu cel mai mult marketing. Acest principiu este valabil și atunci când vorbim despre sănătatea mintală: căutați terapii bazate pe date concrete pe studii și practicate de profesioniști.
Social media este unul dintre factorii care menține această procrastinare, mai ales pentru persoanele care au frica de a examene și o auto eficacitate academică scazuta: adică nu au încredere în capacitatea lor de a se descurca la examen.
Social media este o sursa imediata de confort in aceste situații, și inconștient ne poate da și o scuza: e mai ușor uneori să accepți că nu ai reușit ceva când nu ai dat tot ce ai putut. odata ce cădem în "transa algoritmului", de care știm cu toții că este făcut ca sa ne tina cat mai mult pe aceste rețele, acest lucru ne poate obosi și mai mult, asta se numește digital burnout. Astfel se crează un cerc vicios: folosim social media compulsiv, ca sa ne reglam emoțiile, dar el pe termen lung ne afecteaza emoțional și mai mult.
Oare înseamnă doar adaptarea la societate?
Foarte mult se pune accentul pe funcționalitate, pe adaptare, sa muncești, sa fi plăcut, prezentabil, sa ai o viață "obișnuită" . Dar dacă abordam problematica printr-o viziune mai umanistă, mai contează dacă tu îți îndeplinești potențialul, daca tu ești cu adevărat fericit și ajungi la stadiul de autoactualizare. Dar nu întotdeauna ceea ce este normal in societate este și sănătos. Întrebarea este, ce compromisuri suntem în stare să acceptăm pentru a putea supraviețui, dar sa ne exprimam și unicitatea ca persoane. Voi cu ce atitudini ale societății noastre nu simțiți că va reprezintă, și ce ați dori sa se schimbe ca normalul sa nu mai fie atât de patologic.
Am fost la filmul cravata galbena, despre viața marelui dirijor Sergiu Celibidache. El nu a vrut să accepte compromisuri legate de muzica sa, a considerat că înregistrarea ei diminuează din experiența și trăirea ei Intr un concert live.
Deși părerile lui erau considerate radicale, chiar și pe vremea sa, rămânem cu întrebarea. Oare cat este prea mult, cat de mult outsourcing sa facem de dragul convenientei? Prea mult fast food, dating, fashion, nu mai facilitează experiențe umane, ci incep sa ne îndepărteze de acestea.
Tocmai au trecut sărbătorile, și sunt sigur că mulți am avut tradiționalele contracarări cu familia. Păreri politice diferite, sfaturi nesolicitate etc. Există totuși familii in care traumele intergenerationale formează rupturi in structura grupului, care apasă foarte mult, mai ales în tăcere. Copiii pot blama părinții pentru că le-au lăsat "moștenire" diferite probleme emotionale, iar atât părinții cât și copiii sunt adesea prinși între sentimentul de învinovățire și furia că nu se simte înțeles de celălalt.
Din experiența mea, atunci când copilul da semne că poate scăpa din cercul vicios al traumei generaionale, care adesea este perpetuat, părintele se poate simți părăsit sau trădat, și poate incerca sa îl facă pe copil sa se simtă "mic" și dependent de ajutorul său. Aceste lucruri sunt dificil de procesat și dacă simți că ai fost vreodată într-o postură similară, este bine sa cauți ajutor la terapie.
Un mit peste care multe persoane tinere au trecut la nivelul gândirii, dar emoționalul, mecanismele inconstiente adesea rămân marcate de astfel de atitudini, fara sa ne dam seama. ne fac să ne simțim slabi daca cerem ajutorul.
Cu cât te duci mai devreme la psihoterapie, cu atât sănătatea ta mintală va avea de câștigat, chiar daca e nevoie de câteva ședințe de susținere și menținere a stării, când simți că treci printr-o perioada grea. Nu aștepta să ajungi in punctul in care nu mai ai de ales și cauti ajutorul din disperare. Și nu uita, la terapie nu lucram doar cu sprijinul exterior pentru problemele tale, ci adesea ajungi sa realizezi că ai mai multe resurse, pe care poate ai invatat sa le devalorizezi, dar care pot face procesul terapeutic mult mai ușor.
Atunci când suntem deprimați, nu ne este furata doar energia, fericirea, somnul. Putem cădea în capcana unei gândiri care ne tine pe loc, ne face să nu putem vedea alte perspective și ne arată doar "partea goala a paharului". Partea dificila: depresia nu este arhetipul hoțului prostănac, brutal. Ea este ca un hacker inteligent care își face încet încet prezenta în toată baza noastră de date.
O astfel de gândire poate fi bazată, in mare parte, pe adevăr și se folosește de experiențele noastre, chiar de resurse precum inteligenta noastra. Scopul inițial poate fi chiar unul bun: sa ne ferească de pericole, sa ne dea răgazul să ne simțim anumite sentimente.
Problema este atunci când începem să evităm în mod excesiv, sa nu ne mai putem adapta ușor la diverse situatii, sa fim rigizi și sa generalizam prea mult din ceea ce am învățat, lăsând rănile sa ne conducă, in loc sa ascultam ce vor ele sa spună și ce au nevoie de fapt.
Suna complicat, dar interesant? Asa este mintea umană, iar psihologii sunt aici ca să înțeleagă nuanțele, să asculte și să nu ascundă, însă și să arate noi moduri de gândire, atunci când cele vechi ne împotmolesc și simțim nevoia de o schimbare.
Contactează-mă pentru o programare sau pentru mai multe detalii.
Str. George Mihai Zamfirescu 50,
București